Uitând,de
multe ori,că eşti acolo…pentru mine,îmi apare dintr-o dată în faţă,ca o
realizare măreaţă,modificându-mi coordonatele funcţiei perceptive,de aşa
manieră încât tăcerea a devenit singura armă care face ca privirile noastre să
se contopească.
Nu mă
linişteşte decât tumultul aerului tău,care se încăpăţânează să se înfăşoare
concentric în jurul trupului meu,inundându-mi plenar acţiunile şi gândurile în
spaţiul format numai din doi.
E
incredibil cum doi oameni pot împărţi atâtea prin distanţă.
O distanţă
formată din entuziasmul tău de a răspândi secole de cultură rafinată şi
expresia mea însetată de cunoaştere.
Astfel,printr-o
combinaţie inedită încep să plutesc pe aripile ştiinţei,concentrându-mi
întreaga atenţie în jurul tău-cea mai sigură sursă de informaţii inedite şi
interesante.
Timp în
care simt cum se produce schimbarea,survenită în urma unui mecanism subtil,pe
care ai ştiut exact cum să-l declanşezi-nici prea repede,nici prea încet,nici
foarte explicit,nici foarte vag,dar nici exagerat de intruziv.
Nici nu
ştiu ce mă frapează mai mult,dacă expresia ta inteligentă sau cuvintele pline
de conţinut care înţeleg,printr-o precizie savantă cum să-mi alinieze
deopotrivă trupul şi mintea,pentru a face loc poveştii.
Nu-mi dau
seama dacă timpul s-a comprimat sau dacă întreaga lume continuă să
existe,întrucât mirajul s-a declanşat,blocându-mi orice formă de acces spre
exterior.
Privesc
vrăjită spre ochii ce emană simetrie, putere şi siguranţă,însuşindu-mi astfel
expresia lor languroasă.
Între cod
şi forţa invizibilă care-l manipulează,printr-o educată delicateţe,se formează
un cordon fragil de mătase pe care curge neîntrerupt şi limpede o explozie de
informaţii preţioase.
Pătrund în
jocul ştiinţei,frapată de vocea care o face cunoscută,voce care îndepărtează
oboseala şi rutina deopotrivă,seducându-mi curiozitatea până la punctul de a-mi
crea o nouă identitate.
Ştiinţa
privită prin ochii tăi se aseamănă foarte mult cu un curs de patinaj,fabulos,dar
îndelungat,plăcut,dar şi extenuant.
Şi
astfel,bucată cu bucată,reuşeşti să aduci la un numitor comun aptitudini şi
lacune deopotrivă.
Prin ochii
tăi nu mai există jumătăţi,ci totul devine complementar!
