Nu vrem decât catedrală!

Nu le mai ajunge banul,
Botezul şi nunta mare.
Sunt din ce în ce mai lacomi
Azi se vor în catedrale.

În bordeie de chirpici
Mor copii încă de mici
Ei, cu Dumnezeu în mână
Crapă-n ei şi fură până
Dau pe-afară de bogaţi
Preoţii-aşa-zişi "curaţi".

Spitalele, sub talpa lor
Au dispărut pentru popor
De gâtul lor atârnă nepăsarea
Şi moartea tinerilor mei
Căci n-au venit în catedrală
Deci "Dumnezeu n-a fost cu ei".

Învrăjbit-au un popor
Săraci- ca vai de mama lor
Banii de pâine de mâine
Îi dau pentru "mântuire"
Şi nu primesc nici bon fiscal
Crezându-i dumnezei pentru un neam.

Popor sărac şi tulburat
Cu Dumnezeu pus pe un raft
Imaginea ţării mele
Subtil cuprinsă în poeme.

Se mai târăsc pe jos
Dar nu de sărăcie
O fac pentru...mântuire.

N-avem nici locuri de muncă
Şi nici locuri de parcare
Dar nu-i nimic...le ducem toate
De-aceea facem catedrale.

Ni se închid spitale mii
Nu mai facem nici copii
La "bogăţia" din ţară
Nu vrem decât CATEDRALĂ!

Plouă şi plânge Dumnezeu!

Plouă din cer de-atâta vreme
Şi voi vedeţi doar catedrale
Plouă- cu semn că încă-L doare
Pe Dumnezeu atâta trudă.

Plouă...cu tăcere şi cu timp
Plouă- ca să nu vă mai târâţi în genunchi
Aţi tăiat sunetul ploii- dar tot curge ne-ncetat
Ca să poată să-mplinească
Jurământul azi uitat.

Plouă şi plânge Dumnezeu
Cu lacrimi necuprinzătoare
Că-L vreţi închis în catedrale
Că-L proslăviţi ca pe un lemn
Şi vă călcaţi în picioare
Să arătaţi care-i mai tare.

Răcneşte cerul de durere
Negăsind nici o plăcere
Se uită şi Mielul la voi
Îşi lasă Capu-n jos şi plânge
Pentru cine-atâta trudă, pentru ce atâta sânge?

Plouă din cer şi-i gratis tot
Dar aţi mai inventat un mijloc
Mă uit în jur: "Nu vă cunosc"
Şi nu v-am cunoscut vreodată
Recunosc, sunt stupefiată
Şi un pic îndurerată

Am rămas fără prieteni
Au fugit în catedrală
Plâng şi eu cu Dumnezeu
Poleiala-nfiorătoare
N-are capăt şi ne doare
Am rămas fără prieteni, Dumnezeu fără copii

Astăzi, căci şi din păcate
Domnul lor e "a zidi!"