Nu vrem decât catedrală!

Nu le mai ajunge banul,
Botezul şi nunta mare.
Sunt din ce în ce mai lacomi
Azi se vor în catedrale.

În bordeie de chirpici
Mor copii încă de mici
Ei, cu Dumnezeu în mână
Crapă-n ei şi fură până
Dau pe-afară de bogaţi
Preoţii-aşa-zişi "curaţi".

Spitalele, sub talpa lor
Au dispărut pentru popor
De gâtul lor atârnă nepăsarea
Şi moartea tinerilor mei
Căci n-au venit în catedrală
Deci "Dumnezeu n-a fost cu ei".

Învrăjbit-au un popor
Săraci- ca vai de mama lor
Banii de pâine de mâine
Îi dau pentru "mântuire"
Şi nu primesc nici bon fiscal
Crezându-i dumnezei pentru un neam.

Popor sărac şi tulburat
Cu Dumnezeu pus pe un raft
Imaginea ţării mele
Subtil cuprinsă în poeme.

Se mai târăsc pe jos
Dar nu de sărăcie
O fac pentru...mântuire.

N-avem nici locuri de muncă
Şi nici locuri de parcare
Dar nu-i nimic...le ducem toate
De-aceea facem catedrale.

Ni se închid spitale mii
Nu mai facem nici copii
La "bogăţia" din ţară
Nu vrem decât CATEDRALĂ!