E deopotrivă o prostie
Să crezi că o să umbli după răspuns
În fantezie
Astăzi când toţi pretind că se pricep la poezie
Şi liniştea numită armonie
Se crapă-n milisecundă
Când oboseşte răspunsul.
Devine acufenă întrebarea
Sau să fie doar senzaţia
Că e mai bună depărtarea?
Prin realitate bâiguim
Şi ne minţim şi ne minţim
În alte limbi, prin alte strofe
Mănunchi de noţiuni sincope
Prin tine nimic nu e real
Dar e uman deopotrivă
Am fost aseară să privesc
Golul pe care l-ai lăsat
Ochii au calculat un unghi
Apoi s-au aplecat spre el
E ca şi cum n-ar fi plecat
Azi e real imaginat
Ceea ce ieri a fost magie
Dar e cu mult mai bine-acum
Când povestesc cum am apus
Există totul pe
hârtie
Şi ieri şi astăzi, neschimbat
Ca să păstrez povestea vie
Când termin tot
ce am de dat!
