Infinit pentru mama- 8.03.2016.

Prin cuvinte înşirate

Modificate de ani

Se şterg pe zi ce trece

Aş vrea să le pot ţine

Într-un sertar cu vis

Deşii anii-au trecut

Ele rămân azi prin scris.

O hârtie prăfuită

De cu ani scrisă, cernită

Împletea-n două silabe

Gânduri scrise pentru mame.

Ieri- un prunc, tu tot o mamă

Vârstele nu stau pe loc

Experienţe, întâmplări

Împrăştiate pe cărări

Devin una şi-aceeaşi când

Mama le-atinge spunând

Că sunt fleacuri, întâmplări

Lângă tine, nici cerul nu e foarte sus

Aşa cum odată mi-ai spus

Mă vezi cum nu mă pot vedea

Vorbeşti cum nu o face nimeni

Fetiţa de ieri de-ar putea

S-ar agăţa c-atunci de mama

Ar spune cuvinte pe care-atunci nu le putea pronunţa

Pe care azi, viteza le-a măturat

Oricât e de adâncă rana

Şi azi şi ieri mă-ntorc la mama!

Mi-a bătut penelu-n uşă

Mi-a bătut penelu-n uşă
Eram tot la facultate,
A bătut a doua oară
Ca să nu plece departe,

A sunat la sonerie
Cu degetele îngheţate
Nevrând să plece, pur şi simplu
Să lase urme sfărâmate.

A scris ceva pe tocul uşii
Tot ce putea mai frumos-
Cerneala harului întinsă
Pe prag, dacă m-aş fi întors.

Mi-a bătut penelu-n uşă
Cu durere rasă fin
Amintindu-mi de-obligaţia
Împlinirii-unui destin.

Picături, slove de ceară
Să descătuşeze-o fiară
Însetată de succes
Pronunţat atât de des.

A scris cu degete de înger
Cu mii de litere cernite
A bătut neîncetat
Printre ruine presărat

Nu era nimeni acasă
Nici deschisă vreo fereastră
A murit de frig la uşă
Nefiind termen mundan

A lăsat bilet în uşă
N-ar fi vrut să plece-aşa
Misiunea lui era să intre
S-aducă altă lume-n casă

Să traseze pe hârtie
Pe lângă vers şi poezie
O sărbătoare de cleştar
Într-un univers amar.

Parfumul visului ratat,
Ce nici măcar n-a apucat
Să prindă viaţă
Azi e ceaţă...

E noapte pe foaia de hârtie
Împăturesc visul în două
Jumătate- pentru rouă
Jumătate- numai nouă.