Mi-a bătut penelu-n uşă

Mi-a bătut penelu-n uşă
Eram tot la facultate,
A bătut a doua oară
Ca să nu plece departe,

A sunat la sonerie
Cu degetele îngheţate
Nevrând să plece, pur şi simplu
Să lase urme sfărâmate.

A scris ceva pe tocul uşii
Tot ce putea mai frumos-
Cerneala harului întinsă
Pe prag, dacă m-aş fi întors.

Mi-a bătut penelu-n uşă
Cu durere rasă fin
Amintindu-mi de-obligaţia
Împlinirii-unui destin.

Picături, slove de ceară
Să descătuşeze-o fiară
Însetată de succes
Pronunţat atât de des.

A scris cu degete de înger
Cu mii de litere cernite
A bătut neîncetat
Printre ruine presărat

Nu era nimeni acasă
Nici deschisă vreo fereastră
A murit de frig la uşă
Nefiind termen mundan

A lăsat bilet în uşă
N-ar fi vrut să plece-aşa
Misiunea lui era să intre
S-aducă altă lume-n casă

Să traseze pe hârtie
Pe lângă vers şi poezie
O sărbătoare de cleştar
Într-un univers amar.

Parfumul visului ratat,
Ce nici măcar n-a apucat
Să prindă viaţă
Azi e ceaţă...

E noapte pe foaia de hârtie
Împăturesc visul în două
Jumătate- pentru rouă
Jumătate- numai nouă.