Magicianul- în spatele cortinei

Ţi s-a întâmplat vreodată să te îndrăgosteşti de o carte?

Da, ai citit bine… să te îndrăgosteşti de o carte.

Să o citeşti cu lacrimi în ochi, fără să ştii prea bine provenienţa acestor lacrimi?

Să te speli pe mâini de fiecare dată înainte s-o atingi?

Să te dai noaptea jos din pat ca să te asiguri că stă bine în raft, că nu e îndoită?

Sau poate doar ca s-o mai atingi încă odată?

Să întinzi mâinile disperat de ficare dată când o atinge altcineva în afară de tine?

Un moment de maximă tensiune…

Să te desparţi reflectând la ultimele două cuvinte şi să-l cauţi cu înflăcărare pe protagonistul imperfect, înzestrat cu şarm, mistuitor de complicat care-ţi satisface toate criteriile exigenţelor şi în acelaşi timp care e izbitor de uman, nimicitor de apropiat de tine?
Poate voi citi toate astea cândva şi mi se vor părea o nebunie, însă astăzi, cu siguranţă, nu.

Intelect, dragoste, magie şi mai mult decât minunata Grecie, populează o carte cu pagini învechite de vreme, dar nepreţuită.

Poate să intre la duel cu ORICARE emisiune televizată, cu ORICE fel de sesiune care bate la uşă, cu toţi banii din lume.

O carte fără limită de vârstă, pe care nu o înţeleg foarte mulţi.

Când găseşti o carte care-ţi spune ceva DESPRE TINE sau despre ceea ce vrei să devii, eşti ciudat, agasant şi insensibil…că deh, nu-ţi plac manelele, nici pub-urile şi cu atât mai puţin muzica.

Mă bucur că nu toată lumea poate să înţeleagă…cum suma tuturor vârstelor peste care ai trecut şi peste care urmează să treci stau prinse în buchetul unor pagini.

Spectacolul transmis gratuit, nu contracost, de nişte mâini pricepute şi de un autor decedat, care a trăit la mare distanţă faţă de epoca ta, păstrează candoarea brânzei cu mucegai: mulţi o gustă, puţini sunt cei care-i înţeleg gustul, altora li se pare de-a dreptul ciudată.

Doar cine a trăit o astfel de dragoste, totală, absolută, ca Dante cu Beatrice, poate să înţeleagă.

Poate să înţeleagă pe loc schimbările ritmului în respiraţie, ochii plecaţi simetric spre locul unde fraza depăşeşte dimensiunile obişnuite ale propriei capacităţi de a transmite, atât de simetric ireal, încât riscă perfecţiunea.

Frazele depăşesc de-a dreptul emoţiile cu care eşti obişnuit.

Dacă nu ai simţit încă aşa ceva, dacă nu ai avut frisoane citind o carte, dacă marginile propriului pat n-au devenit imaginar AICI, oriunde-ar fi acest AICI pentru tine- insula Phraxos de ACOLO, înseamnă că n-ai cunoscut dragostea.

Înseamnă că degeaba ştii să citeşti, dacă lunile au trecut şi nu ai luat-o de la capăt cu acel sentiment de început de idilă.

Ca dovadă că dragostea durează toată viaţa- şi nu numai trei ani.

Dacă nu ai cumpărat o ediţie revizuită şi nu te-ai simţit dezamăgit de unele cuvinte schimbate din fraze, ar fi cazul să mai reflectezi puţin cu privire la dragoste în ansamblul ei.

Dacă nu ai stat trei zile şi trei nopţi sub drogul acestei cărţi, aşteptând doza zilnică, lasă orice altceva deoparte chiar acum.

Astfel am ajuns la concluzia că am gustat din cel mai puternic drog din care poate gusta fiinţa umană, revenind totuşi la dimensiunile normale, ca un bumerang- din John Fowles!

Cât despre Nicholas, dacă nu ai reuşit să intri încă în hăţişurile de clarobscur şi în obsesiile lui sexuale, de clasă şi intelectuale, nu eşti încă suficient de matur încât să înţelegi un bărbat complex.

De asemenea nu ai cum să rămâi indiferent în faţa suferinţei şi a dezamăgirii sale totale, a forului interior superior căruia îi dă crezare adesea, dar pe care de cele mai multe ori îl ia în râs.

Într-un final, el descoperă într-un mod copleşitor faptul că a dispreţui orice fel de efort este cel mai mare efort.

Fraza de final a cărţii îţi întinde o ultimă capcană, într-un cadru tomnatic, abstract şi are oarecum rolul de a te îndepărta întrucâtva de viaţa obişnuită, cel puţin preţ de câteva zile.

O magie reală, am putea spune, asta dacă nu te deranjează caracterul total oximoronic al frazei.

Cam asta am avut de notat, acesta a fost spectacolul pe care această carte l-a proiectat pentru mine, iar eu l-am redat fidel în conţinutul acestor pagini, cu mult mai sărace în exprimare decât impresiile nescrise din spatele cortinei lor!