Nu schimbare,ci evoluţie

Oameni-sunt atâtea de spus despre oameni,încât dacă am putea cuprinde toate gândurile care ne formează idei despre aceştia ne-am simţi veşnic copleşiţi.

Pornim adesea în călătoria cunoaşterii de oameni cu o percepţie total greşită şi anume raportându-i la noi,încercând să-i aducem la acelaşi nivel cu noi.

Un mecanism dictat de subconştient,care de regulă nu ţine cont de precepte morale,de graniţe,ci rezumă totul la nivelul cel mai elementar cu putinţă.

În momentul în care decizi să ieşi din zona de confort şi evident să evoluezi,ajungi la concluzia că totul în jur este nou,cauţi din răsputeri ca totul să se transforme conform nevoilor tale.

Însă capcana în care cădem foarte mulţi dintre noi la acest nivel este aceea potrivit căreia oameni există pretutindeni,PERSOANE însă sunt extrem de puţine.

Şi cum devii o persoană?

Simplu-numai prin curiozitate şi disciplină.

Acest haos social din zilele noastre ne obligă la a ne adapta idealurile în funcţie de ceea ce avem la dispoziţie.

Iar oamenii nu sunt o excepţie în acest caz.

Deşi sunt extrem de mulţi aceia care demonstrează o involuţie fără precedent,un segment firav de Persoane încep să sucombe,înnecându-se în oceanul imens de mediocritate.

Aceste Persoane se găsesc la polul opus al…omenirii dacă am putea spune-confirmând excepţia potrivit căreia câteodată puţin înseamnă extrem de mult.

Şi cu toate acestea,îşi alimentează zilnic evoluţia,nu schimbarea,ci EVOLUŢIA.

Sunt perfect conştienţi de diferenţa dintre cele două şi în plus faţă de asta confirmă totul printr-un veşnic zâmbet.

Părţile pozitive şi cele negative coexistă armonios dând naştere unui echilibru moral excepţional.

Deşi fiind atât de mari,sunt nevoiţi să se dizolve tăcuţi printre nişte veşnic căutători de SCHIMBARE,ce se plâng în mod constant de lipsuri,totuşi caracterul lor îi obligă în mod natural spre ascensiune.

Asta este ceea ce priveşti ciudat,tu,cel care vrei să te schimbi-portretul proactiv al unei vieţi împlinite.

Un modus vivendi organizat,în care provocările sunt un stil constant,o categorie care şi-a însuşit perfect înţelesul de dincolo de cuvinte-a nu face nici un efort este cel mai mare efort.

Deşi înseamnă practic acelaşi lucru,totuşi există diferenţe subtile între schimbare şi evoluţie.

Evoluţia îmbracă toate etapele parcurse până la acel punct,deci nu le reneagă,pe când schimbarea condamnă la un veşnic început fără orizont.

Aşa se explică probabil multe lucruri din cotidianitate bazate pe o schimbare bruscă,amnezică aş îndrăzni s-o numesc.

Procesul accelerat de schimbare ne obligă la o viaţă trăită cu ochii închişi,haotică şi instabilă,pentru ca în final să fie ceea ce ne pierde.

Esenţa evoluţiei stă în aceea că se bazează pe o igienă morală dobândită treptat,nu umblă cu vorbe mari,ci cu acţiuni mari.

Fiecare dintre noi avem nevoie de asemenea persoane în viaţa noastră,de modele adevărate şi în acelaşi timp apropiate,accesibile.

Cele mai frumoase cuvinte pe care le poţi adresa cuiva sunt acelea că te-a lăsat fără cuvinte.

Oamenii care nu au nevoie să se schimbe,nu au nevoi,ci ţeluri,nu au idealuri,ci provocări.

E dreptul fiecăruia să aleagă a se plia pe o categorie sau alta în funcţie de ceea ce doreşte să obţină!