Supraoamenii din oameni obişnuiţi

Îi vezi peste tot, la fiecare colţ de stradă, îţi dar în ochi de la o poştă.

Sunt ei, bărbaţii aroganţi, în jurul cărora, de obicei zăreşti doar nişte biete prostuţe ( în aparenţă, desigur).

Fie că sunt cântăreţi, scriitori sau orice altceva, au o trăsătură comună, care sare-n ochi şi anume DETERMINAREA.

Despre ei vorbim astăzi, despre bărbaţii care mişcă stiloul pe foaia de hârtie, care umplu scaunele teatrelor şi stau la coadă în librării.

Astfel încât, în acest cadru, devine perfect legitim îndemnul "dacă vrei ca o treabă să iasă bine, adresează-te unui om ocupat".

Şi pasionat, aş adăuga eu.Să ne gândim, să medităm o clipă asupra acestor supraoameni care se autointitulează "obişnuiţi".

Mecanismul inversat funcţionează destul de ciudat: nu vom auzi niciodată o astfel de persoană spunând despre ea însăşi ceva de genul "sunt o persoană inteligentă, magnetică, irepetibilă", desigur calităţi duse până la extrem aici, de dragul exemplului.

Aceste calităţi dătătoare de putere le păstrează doar pentru propriile urechi.

De aceea, jumătate dintr-un lucru pe care-l vezi, îl cumperi sau îţi place, să ştii că este dat de ceea ce şi-a spus sieşi persoana în cauză.

Observă vocea vânzătorului, dacă vorbeşte sau nu cu entuziasm despre lucrul pe care ţi-l recomandă, pentru că cel mai probabil lucrul respectiv este făcut chiar de mâna lui.

Să săpăm acum şi mai adânc în intimitatea unei persoane magnetice.

Un om obişnuit, cu preocupări obişnuite nu te poate face decât să gândeşti obişnuit, să trăieşti obişnuit, iar apoi să evoluezi până la nivelul mediocrităţii.

Dar ei, scriitorii, compozitorii, dansatorii sunt cu totul altfel de persoane.

Vibrează, vibrează oriunde- pe scenă, pe hârtie, la instrumente, pur şi simplu vibrează.

Nu, nu pot să fie nicidecum persoane obişnuite, cum se autointitulează, în aparenţă sunt doar persoane, în esenţă sunt supraoameni, chiar dacă merg tot pe două picioare.

De aceea nu putem fi aruncaţi în rutină.

Găseşti un astfel de om extrem de rar, reprezintă o minoritate covârşitoare, despre aceleaşi lucruri de doi lei, pe care alţii le fac şi le vând cu doi lei, ei pun mână de la mână, suflet de la suflet şi creier de la creier şi îi cresc valoarea.

Pentru că un om obişnuit a concluzionat în opera sa finită următorul lucru: "Atunci când voi fi mare, voi salva multe vieţi.

- Ce vrei să te faci, pompier?

- Nu.

- Doctor?

- Nu.

- Atunci ce?

- Scriitor.", pe mine, om pasionat, mă determină să plătesc 15 lei pe respectiva bucată de lemn.

Supraoamenii din oamenii obişnuiţi sunt o nestemată, ei văd oportunităţile, şansele din lucrurile obişnuite dintr-o cu totul altă lumină.

Ei scriu pentru a-i vindeca pe ceilalţi, pentru a se vindeca pe sine, pentru a-şi vedea gândurile exprimate pe hârtie.

Îi vezi în fiecare zi, le citeşti câte un articol menit să scoată tot ce e mai bun din tine, în special ei, scriitorii.

Opreşte-te, citeşte-i, ascultă ce au de spus, nu te împiedica de prima impresie, dă o şansă cuvintelor lor şi a ceea ce au de spus.

În spatele fiecărui "supraom", se află o viziune, o emoţie şi o dorinţă de a încerca, odată şi încă odată, de a face imposibilul, posibil.

Fii şi tu un supraom, nu te limita.

Te rog, nu te limita, la nimic, pentru nimic!