Dar ele sunt cele care adaugă sare şi piper vieţii.Cel mai probabil,dintr-o tăcere rămânem cu infinit mai multe învăţături decât dintr-o mie de cuvinte.Dar,cu toate acestea,mi-aş dori să şi mulţumesc pentru aceasta,deoarece mi-a deschis mult mai multe orizonturi decât ar fi făcut-o un dialog.M-a plasat,evident,pe o poziţie pe care nu mi-aş fi dorit-o,dar de pe urma căreia,acum,la momentul ăsta,pot adresa un "mulţumesc".Într-o fracţiune de secundă,am putut experimenta concomitent,atât raiul, cât şi iadul, cel din urmă fiind infinit mai fascinant.M-am întrebat mereu câte sensuri pot exista de fapt într-o tăcere?
Sinceră să fiu,nici până la acest moment nu am aflat răspunsul.Iar dacă înainte nu am preţuit tăcerea la adevărata sa valoare,astăzi pot spune,ca un oximoron,că poate fi paradisul şi infernul între două persoane.Câteodată,ajungi s-o preferi cuvintelor şi s-o incluzi voluntar în viaţa ta.
Şi astfel,tăcerea acoperă o mie de gânduri,de sentimente pe care ai vrea să le exprimi.Şi nu doar le acoperă,ci în timp ajunge să le anihileze aproape complet.Scrisul are rolul de a le absorbi,transformându-le într-o poveste de viaţă.M-am întrebat mereu dacă merită.Câteodată 20 de coli scrise sunt echivalentul a doar 5 cuvinte rostite-m-a cutremurat această concluzie.
Un arsenal întreg de cuvinte,de expresii pline de conţinut s-au înnecat şi se înneacă în secunde infinite de tăceri,tăceri şi iar tăceri.
Există însă tăceri atât de frumoase,încât chiar şi un singur cuvânt nepotrivit le-ar strica farmecul.Există şi oameni pe care tăcerea îi transformă în excepţionali,iar atunci când încep să vorbească,parcă ai prefera să revină la tăcere,pentru a fi din nou deosebiţi.
Interesant de observat este faptul că un singur cuvânt rostit poate crea haos şi suferinţă,în schimb fie chiar şi câteva minute de tăcere pot ordona lucrurile,gândurile şi acţiunile.
Şi întotdeauna,momentele cele mai importante din viaţa cuiva,se reflectă cu mult mai bine într-o tăcere decât într-o mie de destăinuiri.
Ai foarte multa dreptate in ceea ce ai scris...si de aici ajungem la concluzia unui vechi proverb romanesc ca TACEREA-I DE AUR ! Acum depinde si de momentul in care-l folosesti ! Totusi ai o scriere putin nostalgic-pesimist...cel putin asa cred eu.Deci mai optimista se poate?
RăspundețiȘtergere„La început a fost Cuvântul... Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” (Ioan 1:1, 3). Tăcerea a devenit salvatoare uneori (niciodată creatoare) numai în contextul alienării de Dumnezeu. Cuvântul însă este Cel care nu numai că zidește, curăță și înnobilează, dar și crează. Cred că ăsta este și motivul pentru care ai ales să scrii un blog și nu să ... taci un blog. Succes!
RăspundețiȘtergereUn om poate sa taca in multe feluri.Si scrisul e un fel de a tacea.
RăspundețiȘtergereDa.O sa incerc sa fiu ceva mai optimista in postari.
RăspundețiȘtergere