Erou în lumea mea

De cât timp…

“Erou”, acest cuvânt al vremurilor demult apuse, fără nici un fel de ecou astăzi, aparţinând unor lumi îndepărtate, lumii basmelor, pare a fi luat în glumă din ce în ce mai mult.

Nu mai e timp, nu mai e timp să privim dincolo de oameni, astfel încât să citim povestea, nu ambalajul.

Trecem unii pe lângă alţii în fiecare zi şi nu răsfoim decât simple chipuri.

Suntem foarte interesaţi să vorbim despre propriile probleme, despre propriile neajunsuri şi ajungem încetul cu încetul să ne înfăşurăm într-un înveliş ce devine din ce în ce mai gros, înveliş ce nu oferă prea multe perspective, numit propria persoană.

Ne este teamă unii de alţii, atât de teamă încât uneori măştile pe care le purtăm devin identice.

Trecem pe lângă atâţia eroi zi de zi…atât de mulţi încât dacă fiecare ar avea ocazia să-şi aştearnă povestea am deveni bogaţi fără să facem altceva decât să ascultăm.

Oamenii se deschid în faţa ta din două motive: pentru că îşi doresc ceva de la tine sau pentru că au nevoie să-şi exprime poveştile.

Însă în momentul în care această din urmă nevoie este satisfăcută, lumea câştigă indirect bogăţii.

Când a fost ultima oară când ne-am degajat sincer de propria persoană încercând să privim cu ochii celuilalt şi către el?

Când a fost ultima oară când mintea a tăcut?

Sau câte ocazii de a face rău am avut, pe care nu le-am folosit?

Şi totuşi ce legătură există între un erou şi întrebările de mai sus?

Legătura este aceasta:eroul nu se va folosi de voinţă pentru a face rău, pentru a distruge sau a mânji operele altora.

Din contră, îşi va utiliza capacităţile pentru a valorifica ceea ce au alţii mai bun de dat.

Sună clişeic, însă acest EU se poate dovedi a fi înşelător de cele mai multe ori, poate ajunge să ne copleşească până dincolo de limitele egoismului condamnându-ne la o viaţă superficială.

Da, este uşor de scris dar mai greu de aplicat.

Acest erou mai sus menţionat are mii de chipuri, de la liderul unei corporaţii de renume, până la muncitorul de pe stradă.

În fiecare din ei, în fiecare din noi se află un erou, ascuns şi totodată ţinut la vedere…în lumea fiecăruia.

Doar că unii îl folosim în sens distructiv, alţii în sens constructiv.

Unii îl împart şi cu alţii, cealaltă categorie îl ţine doar pentru ea.

Este greu de pătruns sub mască, dar este important de ţinut minte că sub ea, acolo, se afla esenţa, ce nu s-a spus.

Exteriorul este purtătorul de cuvânt al interiorului, însă de cele mai multe ori îl distorsionează prin acţiuni menite să-l protejeze.

Ne împărţim zilnic în atâtea bucăţi, încât eroul rămâne de cele mai multe ori înnăbuşit de celelalte roluri pe care le exprimăm zilnic.

Dar oare acest erou nu este suma clipelor sale?

Suma fiecărei încercări pe care a avut-o de depăşit, a fiecărei căderi după care a trebuit să se ridice?

Sub tăcere există o mulţime de eroi, aceia care transpiră atunci când nimeni nu se uită, din diverse domenii de activitate, în lumi diferite, însă cel mai important este că şi tu, cel care citeşti acum asta şi el, cel care face nişte banale comisioane aveţi acelaşi potenţial.

Acelaşi de ieri, acelaşi pe care l-ai avut şi astăzi.

Trebuie doar să-ţi schimbi unghiul din care priveşti.

Şi de acolo, din lumea ta să dai ce e mai bun- acasă sau la birou, cu prietenii sau cu persoanele străine, cu cei cărora le pasă de tine sau cu cei care stau pe lângă tine dintr-un motiv sau altul.

Nu înceta să fii un erou în lumea ta, de dimineaţa până seara, să fii prezent, astăzi, acolo unde eşti, să dai tot ce ai mai bun, pentru ca apoi să-ţi aminteşti de toate cu zâmbetul pe buze.

Dă o altă semnificaţie cuvântului “erou”, pentru a deveni pentru tine şi pentru alţii deopotrivă, o persoană împlinită, utilă şi plină de energie.

Pentru tine, pentru el, pentru toţi eroii!