Pângărit

E esenţă de vers alb peste clipele ce tac
Un ceas oprit peste orele ce tot prefac
Una sau alta- explicaţii-n care se complac
Fir cu fir priviri ce se desfac

Azi e senin şi pustiu
Peste intenţia fără glas
Care secunda consuma
Sărut pe buze- vocea ta
Aerul ce dintre noi
Se risipea şi îneca
Orice contact- devenea înnăbuşit şi suprimat

Descrescendo, ceaţă, ameţeală
Într-un pahar de vin de-amară amorţeală
Când noaptea e la jumătate
Gândul şopteşte firav, patetic- poate

Poţi să minţi ziua şi persoana
Să te prefaci în anodin
Când singură, identitatea
Zbiară muteşte că greşim

Când se adună praf pe buze
Întâmpinând emoţii surde
Stai în fotoliu, te scufunzi
În fuga clipelor de-atunci
Între noi a intrat clipa
Aducând cu ea risipa

Clipe de adio-n glas
Descompunând ce ne-a rămas!