O femeie

Nu pentru sfârşitul zilei de astăzi şi nici pentru începutul celei de mâine.
Nici pentru frazele corect alese şi reciclabile, ci mai mult pentru ceea ce ai vrea să vezi- o femeie.
Nu ştii cine sunt, cel mai probabil n-o să ştii niciodată, dar, doar din cauza asta, nu înseamnă că nu trebuie să-ţi spun că sunt mai mult decât atât.
Eu nu văd în lacrimi o terapie şi în tocuri un triumf, poţi să mă vezi oricând schimbând o butelie, păşind languros pe stradă sau toate celelalte pe care le mai ştii tu despre femei.
Nu sunt femeie doar atunci când îmi convine, pentru ca în restul timpul să nu-mi mai asum în mod voit acest rol.
Sunt aceeaşi când treci pe lângă mine, aceeaşi când trupul îmi cere o schimbare, aceeaşi când trebuie să-mi exercit şi stăpânesc simultan ambiţiile.
Eu nu aştept...absolut nimic din clişeele clasice.
Nu aştept să-mi deschizi uşa, să mă suni regulat, pentru că e foarte uşor să emiţi pretenţii din partea celorlalţi...eu am pretenţii numai din partea mea.
Pentru majoritatea femeilor sunt o egoistă, ştii de ce?
Pentru că îndrăznesc să-mi ofer ceea ce am nevoie, fără să cer ca un animăluţ speriat să mi se îndeplinească toate aceste nevoi.
Dacă ai nevoie de mine sunt aici...dar nu pentru totdeauna.
Preţuieşte-mi timpul şi te voi respecta, bate-ţi joc de timpul meu, pe care încerc să-l investesc în noi, dar să nu te întrebi de ce nu-ţi mai răspund la telefon.
Nu-mi place să mă trădez şi sunt loială până la Dumnezeu lucrurilor în care cred.
Trebuie să ştii că sunt finuţă...în felul meu şi potrivit circumstanţelor din viaţa mea, nu altfel.
Garderoba mea nu conţine numai pantaloni, iar agenda telefonului meu nu numai bărbaţi.
Nu sunt iertată pentru faptul că îmi aduc aminte că sunt femeie zi de zi, nu doar la nunţi sau botezuri.
Ştiu să mă port ca o mamă cu animăluţele, ca un bărbat atunci când trebuie să pun piciorul în prag şi ca o prietenă raportându-mă la nevoile altei prietene.
Să nu mă tratezi însă ca pe mama ta, pentru că nu sunt şi nici nu intenţionez să fiu şi nici ca pe prietenii tăi de pahar- mai bine mai uită-te odată cine sunt, sau cine ai vrut tu să fiu.
N-o să auzi de la mine "cât de puternică sunt în timp ce lacrimile ar vrea să-mi curgă şiroaie pe obraji" şi nici cât de "matură, stabilă emoţional şi independentă financiar sunt."
Tu nu ai de ce să ştii toate astea...
Când voi simţi că nu mai am ce să-ţi spun, cel mai probabil voi începe să te mângâi pe cap.
Dacă simţi că ai vrea să mergi până la KFC, te încurcă şi nu ştii cum să-mi spui, poţi să stai liniştit, am simţit, n-o să te las să mori de foame şi să-ţi cheltuieşti banii aiurea.
Dacă îţi spun că vreau să fim egali, nu o fac pentru a-ţi submina funcţia sau importanţa, ci pentru că vreau să fim pur şi simplu pe aceeaşi lungime de undă din punct de vedere emoţional.
Nu am pretenţii stupide de la tine, ci din contră, prefer să stăm sub un salcâm pe timp de ploaie, citind o carte bună.
Prefer să sting lumina şi să las ploaia să-şi etaleze vocea la lumina unei lumânări.
Şi în acest secol al multitask-ingului, al "cum să-ului", îmi place din ce în ce mai mult să găsesc soluţii şi să scriu de mână, cu creierul într-una şi cu stiloul în cealaltă.
Un stilou de aur în mâna unei femei e cel mai elegant lucru al modernităţii. după părerea mea.
Îmi place să ascult ploaia, în timp ce mă cuibăresc într-un halat pufos cu o carte în mână.
Îmi place când mă priveşti puţin încurcat, suficient pentru ca agitaţia mea lăuntrică să ia avânt.
Nu sunt adepta saloanelor de înfrumuseţare şi nu am rămas împotmolită într-un clişeu desuet, pot să schimb oricând tocurile cu nişte adidaşi, dacă ai nevoie de ajutor.
Dar nici nu te aştepta să sar entuziasmată de pe canapea de fiecare dată când mă suni, nu o să te bombardez cu mesaje şi nu o să te întreb dacă ai mâncat de prânz- nu sunt maică-ta.
Trebuie să ştii din capul locului că NU ÎMI PLAC FLORILE, mai bine scrie-mi un bileţel, ceva original, decât să dai banii aiurea, mai bine uită-te te rog în ochii mei şi gâdilă-mă în palmă.
Sună mult mai ieftin şi deloc foarte sofisticat, nu-i aşa?
Mă afund cu capul în pernă din cauza unui pătrăţel de ciocolată mâncat la prânz şi toată luna ocolesc cofetăriile din centru, deci te rog frumos NU îmi mai adu bomboane de ciocolată.
Mă simt încurcată atunci când taci- şi "vorbesc prea mult", doar ca să nu te fac să te simţi prost.
Dacă nu te sun, este pentru că ştiu că ai nevoie de spaţiu şi dacă trec prea repede pe lângă tine, este pentru ca tu să te întorci şi să-mi spui "opreşte-te".
La final, la sfârşitul oricărei zile şi al oricărei acţiuni duse până la capăt sunt tot eu...şi nu sunt, pentru că astăzi am fost un alt exemplu din cea mai bună variantă a mea, inclusă în "secretele femeilor", pe care le cauţi adesea, sperând că Google va dezvălui misterul.
E mult prea complicat şi pentru Google, pentru că el nu cunoaşte de fapt femeia.

Semnat,
         O femeie.