Dimineaţa a presărat semne de întrebare
Peste gândul că nu vei mai suna
Şi va fi lipsită de culoare
Cafeaua stă şi ea în aşteptare
Ezitantă, întrebătoare
Un alt azi picurat pe ferestrele ude de ploaie
Răspândeşte lumină difuză şi dublu mai confuză
Plouă, plouă peste clipele care se scurg
Cufundând încăperea în sunete ce nu se mai aud
Păşeşti în ploaie- ca pentru un ultim gest mărunt
Te-ntoarce pasul- desparte două lumi ce se pătrund
Ploaia vorbeşte, devin incommunicando
În cursa de întrebări mai trece înc-o zi
Ce s-a desprins fără să ştii .
De ce vânezi iar începutul
Şi vrei să-l afli-ntâia oară
Când ieri a stabilit un preţ
Plouă încet – totul capătă aspect de comerţ
Ruine - peste scrieri, peste casele cufundate în somn
Nu sunt doar oameni, ci şi cuvinte care dorm
Demonstrativ tăcerile prefac
În baie de cuvânt un vers sculptat
Plouă cenuşiu, spălând cu alb
Tăcerea cu sunet diafan
Plouă- demonstrativ cu şoapte cunoscute
Peste diurne întâmplări mărunte.
Plouă pentru că taci şi strigi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu