Şi facem rime de
hoinari
Când noaptea abia
e la-nceput
Creionul între
stropi amari
Se mişcă tainic
şi mărunt.
Căci rima -
simplă formă-n devenire
În dedesubt de
nepătruns
E ca o plasă
peste care
Întinzi palete de
culoare
Şi facem rime de
hoinari
Când ceasul tace,
totul tace
Şi ia fiinţă
slova deasă
Între atingeri de
melasă
Când între noi
se-aşterne spaţiul
Şi luna-şi ia la
revedere
Epuizaţi iar de
culoare
Ne pregătim
de-nc-o-ncercare.
Şi facem rime de
hoinari
Când
noaptea-abia-i la jumătate
Punând frenetic
pe hârtie
Zeci de strigări
epuizate.
Suntem hoinari
Străini de toţi
Şi-aşa frumoasă e
tăcerea
Să te-mpresoare-n
nesfârşit
Ca să devii de
neoprit
De vrei să simţi,
doar taci
Taci- când
sunetele se sfârşesc
Taci- când
şoaptele pătrund în casă
Doar taci, când
de atâta trudă
Cuvintele cer să
se-audă
Ca un hoinar
neabătut
Ce-n rime devine
refăcut
Transformăm
noaptea în scenă
Dintr-o scriere
elenă.
Şi facem rime de
hoinari
Cu obloanele
deschise
Riscând chiar să
părem banali
Hrănind doar
versuri interzise.
Şi facem rime de hoinari…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu