În foşnet de
penel
Pe-o stradă
stropită de ploaie
Când ieri şi azi
sună calp în odaie
Într-o perdea de
fum împrăştiat
Proliferează
gânduri mii
Ce-a fost, trăiri,
tăceri
Închise între
două file
De coperţi
mototolite
De-atâta „mâine”
împodobit
Dintr-un buchet
de neoprit
Ce-a adunat şi
tot adună
Clipa, cea
dinainte să apună
Cerându-i visului
să se supună.
Iubirea umple
rând cu rând,
Transformă litera
în slovă
Într-un album
ce-l numeşti „proză”
Acoperi spaţiul
cu tăceri
De-a
depăşi-ncercarea de ieri
Ceva mai vechi
decât cuvântul
Ostracizat de reveniri
De ploaia
încărcată cu tăceri
De-un astăzi ce
se vrea supus
Poeţi compun
înflăcăraţi
Chiar şi când ei
se ştiu rataţi
Vandabile cuvinte
mari
Căci de iubire
ajutaţi
Devin şi se cred
minunaţi
În poezii despre
iubire
Cuvintele mint -
chiar de par miere
Ucid tendinţa şi
culoarea
Şi intervine
întâmplarea
Şoapte
cuprinse-ntr-un mănunchi
O ploaie ştearsă,
transparentă
Aerul cald,
umplut de tot ce-ai vrea să spui
În suita de
catrene
O altă ploaie
ce-ar vrea să le scrie
Cu şoapte, cu
tăceri, o ploaie vie
Cuvinte ce
trăiesc întinse pe hârtie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu